
Aveam o fobie pentru Michael Jackson. Inainte de 1989 cumparasem discuri de vinil din Bulgaria si Uniunea Sovietica pe unde fusesem in excursii, dar nu le-am ascultat nici macar o singura data inainte sa le vand.
Ma oripila fara macar sa stiu prea bine ce canta. Poate pentru ca era negru ? Iar pe negri ii consideram tigani. Iar tiganii imi facusera zile fripte la coada la alimentara si la cinematograf transformandu-ma astfel intr-un frustrat rasist ? (Asta a fost opera societatii perfecte de pana in decembrie 1989, asa se contura omul nou.)

Imediat dupa 1990 mi-am dat demisia de la centrul de calcul unde lucram ca operator calculator si mi-am facut o agentie de turism avand ceva experienta in domeniu pentru ca fusesem ani buni unul dintre cei mai buni ghizi turistici ai BTT Buzau.
Mi-au mers binisor afacerile de atunci, turism adevarat si nu curse cu bisnitari la turci, iar in 1992 cand trebuia sa concerteze Michael Jackson pentru prima data in Romania (pe atunci se afla in culmea gloriei sale, iar in Romania inca nu veneau nume de top sa cante pentru ca biletele erau foarte scumpe la puterea de cumparare a romanilor de atunci, chiar si un bilet la MJ costa cat un salariu.), am cumparat 50 de bilete cu 2 zile inainte de concert, am angajat un autocar si am fost cu o zi inainte de eveniment la Inspectoratul Scolar Buzau unde am oferit aceasta bucurie de a fi prezenti la concert la 50 de elevi olimpici din orasul nostru. De selectia acestora s-a ocupat inspectorul scolar Ovidiu Ionescu (am inteles ca este membru marcant al PNLului local, a fost la un moment dat si consilier municipal sau judetean, nu stiu exact istoria sa in politica locala).
Initial m-au privit cu suspiciune sefii inspectoratului, m-au intrebat ce doresc in schimb. Am spus ca nimic. Adevarul este ca ce satisfactie mai mare as fi putut obtine decat faptul ca am vazut bucuria din ochii elevilor buzoieni care au fost atunci cu mine martorii unui eveniment unic in viata.
Am fost si eu la concert si nu am regretat ca am facut-o, ci am regretat doar ca am pierdut atata timp in care nu i-am ascultat muzica acestui geniu al muzicii pop mondiale. De atunci am inceput sa-l privesc altfel si pe Michael Jackson, dar si pe negri in general. De atunci nu am mai fost rasist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu