Eroii de la Maracineni

Vreau ca azi sa va prezint foarte pe scurt 3 dintre eroii mei - Iris, Mirela si Adrian.

Mirela si Adrian s-au cunoscut in Bucuresti. Doi tineri nebuni. Aveau si un Moskvich (pentru cei mai tineri asta este o marca auto) cu care si in care au facut multe trasnai. Cam tot ce le-a trecut prin cap unor indragostiti.

Adrian a intalnit-o pe Mirela dupa o casnicie care nu a mers. Are si un copil de atunci ce locuieste la mama sa pe undeva prin Tulcea. Cand au chef sa urca in Moskvich si pleaca sa viziteze copilul lui Adrian.

La un moment s-au saturat sa fie "ca o frunza in vant" dupa cum se exprima cineva in urma cu cateva zile, au parasit Bucurestiul si au cumparat un teren in apropierea Buzaului, la 5 km de oras, in Maracineni. Au cumparat cativa stupi si locuiau intr-o magazie domesticita. Habar nu aveau nimic despre albinarit. Stuparii cei batrani sunt rai si nu iti explica nimic. Au inceput sa invete de prin carti. Au inceput sa produca cate putin, cate putin. Au fost epidemii si geruri. Dar ei nu au dat inapoi. Cu fiecare borcan de miere vandut prindea contur visul lor - o casa pentru ei si copiii lor. I-am intrebat odata de ce se plang apicultorii pe la Teveu si prin ziare ca au miere pe stoc si nu se vinde. Adrian a spus ca asta se intampla pentru ca tin pretul prea ridicat cu toate ca ar putea sa vanda mai ieftin si sa aiba si un profit frumusel.

Spuneam ceva de copii ? Da, li s-a nascut si o fetita pe numele sau Iris (intamplator o fi nume de floare ?) in acelasi timp in care ridicau si casa cu propriile brate, doar ajutati de cativa constructori de ocazie.

Ei vand in continuare miere (in fiecare saptamana fac un drum la abonatii din Bucuresti pentru ca au marfa curata si convenabila). Cred ca acestor oameni florile le implinesc visurile ! Dar totul este sa indraznesti sa visezi cat mai inalt pentru ca suntem, inainte de toate, ceea ce visam.

Va plac eroii mei de azi ?

Mai puteti citi despre unul aici.